Drama maturizarii: dez-adolescentizarea. Inghetam in noi apetitul de absolut pentru a nu cadea; invatam sa zeflemisim pentru a nu fi ridicoli. Cinismul este expresia capitularii adolescentei. Vedem in candorile altora pacaleli posibile, iar in ale noastre, motive de rusinare. Ni se cere imperios, din toate partile, sa ne omoram candorile.
Omul pe care il astept imi va aduce bucurii simple. Imi va spune ca am vocea ca o paine, ca lucrul care i-ar placea cel mai mult ar fi sa cumpere cu mine ceva in rate (un frigider sau chiar un lucru mai mic, un aspirator daca se poate); sau mi-ar spune ca-i place sa mearga cu tramvaiul si sa manance covrigi; sau, cu fata toata o intrebare, strambandu-si picioarele in fel si chip: "Stii tu cu ce seman acum? Cu litera... "
In sfarsit, acest om mi-ar spune ca daca m-ar pierde s-ar imbolnavi de o boala care n-are nume. Iar eu m-as gandi ca stiu de ce traiesc, pentru ca altfel ce s-ar face fara mine?"
Scrisori catre fiul meu, Gabriel Liiceanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu