Lasa sa fie diferit de data asta.

Daca il vezi intr-o zi pe strada, spune-i toate lucrurile pe care eu nu am curaj sa i le spun.

Spune-i ca e unul din cei mai frumosi oameni pe care am avut norocul sa-i intalnesc.
Spune-i ca imi face sufletul fericit si zilele luminoase.
Spune-i ca scriu despre el si pentru el.
Spune-i ca uneori plang si cred ca nu-l merit.

Multumeste-i ca-mi arata mereu cum e sa nu fii egoist.
Multumeste-i ca are grija de mine.
Multumeste-i ca ma tine de mana.

Si mai roaga-l sa ma ierte ca uneori ma supar si tip la el.
As vrea intr-o zi sa se vada prin ochii mei. Atunci ar sti ca are cel mai frumos suflet.

old ones

Uneori vreau sa-i vorbesc, doar pentru a ma convinge ca inca am aceeasi putere asupra lui.
Uneori vreau sa-i vorbesc, doar pentru satisfactia de a sti ca ma iubeste.
Uneori vreau sa-i vorbesc, doar pentru ca ma simt singura si plictisita.
Candva ii vorbeam, pentru oricare din motivele astea sau pentru unele inventate pe moment. Si ma speria gandul ca poate imi face placere sa ii vorbesc, ca poate imi face placere sa imi vorbeasca si el la randul lui. Altfel de ce l-as fi cautat? Altfel de ce as fi pierdut nopti intregi vorbind despre tot ce imi trecea prin cap?
Dar e o parte in mine care se ingrozeste la ideea ca el exista, atat de mult il detesta.
Cred ca e doar egoism si de-aia vreau sa-i vorbesc. Pentru ca atunci cand ma simt ca dracu, e singurul care-mi spune, fara sa ceara nimic in schimb, ca sunt cea mai frumoasa pentru el.

Mi-a spus: "Nu team auzit niciodata sa-mi vorbesti asa de un tip, adica.. clar il placi"
Il plac pentru ca e diferit, in sensul ala pe care nu il pot descrie. 

Sa nu las esecul sa ma defineasca inseamna sa las teama sa ma definesca? Sau teama in sine e esecul sub o alta forma?

"There is only one thing that makes a dream impossible to achieve: the fear of failure."
 - Paulo Coelho, The Alchemist

"-Have I ever told you I love you?

-No.

-I do.

-Still?

-Always!"

E mai greu sa fii cel care pleaca sau cel care e lasat in urma? (duc dezbateri in capul meu pe tema asta)

Cel care pleaca are, la un moment dat, de ales. Iar cand gaseste puterea de a pleca, o face. Dar celui lasat in urma, nu i se da de ales... E simplu dupa ce inveti sa nu mai simti.

Asta ai inteles tu, din tot ce am vorbit? 
Sunt dezamagita.

"De-a lungul timpului, motivele oamenilor au inceput sa ma interseze mai putin decat actiunile lor, decat existenta. Caci, pana la urma, stelele nu au nicio ratiune, chiar si mortile lor sunt pure, in slujba existentei.
Maddy Wirtz era o fata desteapta de pe Fairfax Avenue, dar gresise crezand ca stelele sunt vesnice, spunandu-si ca stelele sunt acolo pe cer, indiferent de felul in care se schimba lucrurile pe pamant, si curand avea sa afle ca stelele nu sunt vesnice, ca nici macar nu sunt acolo, asta era cel mai ironic lucru dintre toate. Lumina paradisiaca pe care o admiri este o lumina antica, te uiti la trecutul tau distant, insondabil, la stele de mult apuse.
Chiar si propriul nostru soare, steaua noastra domestica, e cu opt minute in trecut. Timp uitat in trecut, asa se numeste. E mai bine sa nu te gandesti la astfel de smecherii ale luminii si ale timpului, la astfel de paradoxuri. Vreau sa spun, sa nu te gandesti la ele cu emotie, cu nici un pic de emotie."

La multi ani!

Iti doresc sa faci tot ceea ce ti-ai propus, sa ai puterea sa treci peste orice obstacol. Sa nu te multumesti cu putin, intotdeauna sa ceri mai mult, atat de la tine, cat si de la cei din jurul tau; sa crezi ca-ti stii limitele, dar sa-ti dai seama ca ele nu exista, atunci cand le vei fi depasit. Iti doresc sa fii inconjurata de oameni care tin la tine, pentru ca asta meriti; si sa stii sa-i tii langa tine, pentru ca poate si ei merita o persoana ca tine in viata lor. Ti-as spune sa fii fericita, dar nu-i asa simplu si suna a cliseu. Cand imi ureaza lumea sa fiu fericita, vreau sa-i intreb "Cum?". Nici ei nu sunt fericiti.. Daca as sti sa fiu fericita, te-as invata si pe tine. Oricum, am auzit ca fericirea-i trecatoare. So carpe fucking diem, you ain't getting any younger.
Imi doresc sa fi ramas la fel, jur.. Si chiar imi pare rau ca nu a fost asa, dar chestiile astea se intampla. Oamenii se indeparteaza si nu-si mai vorbesc si nu-si mai amintesc ca s-au cunoscut vreodata, stii si tu cum e si ca nu e vina nimanui, e doar modul in care functioneaza lucrurile. Happy birthday, sweetheart & take care! 

    "Incapatanarea sublima a adolescentei de a nu face compromisuri cu relativul.
Drama maturizarii: dez-adolescentizarea. Inghetam in noi apetitul de absolut pentru a nu cadea; invatam sa zeflemisim pentru a nu fi ridicoli. Cinismul este expresia capitularii adolescentei. Vedem in candorile altora pacaleli posibile, iar in ale noastre, motive de rusinare. Ni se cere imperios, din toate partile, sa ne omoram candorile.

    Omul pe care il astept imi va aduce bucurii simple. Imi va spune ca am vocea ca o paine, ca lucrul care i-ar placea cel mai mult ar fi sa cumpere cu mine ceva in rate (un frigider sau chiar un lucru mai mic, un aspirator daca se poate); sau mi-ar spune ca-i place sa mearga cu tramvaiul si sa manance covrigi; sau, cu fata toata o intrebare, strambandu-si picioarele in fel si chip: "Stii tu cu ce seman acum? Cu  litera... "
    In sfarsit, acest om mi-ar spune ca daca m-ar pierde s-ar imbolnavi de o boala care n-are nume. Iar eu m-as gandi ca stiu de ce traiesc, pentru ca altfel ce s-ar face fara mine?"

Scrisori catre fiul meu, Gabriel Liiceanu

We need lies to make it through the day

Nimeni nu ma mai intreaba de tine. Dar se intampla uneori sa te aduc in discutie si sa zambesc aiurea.
Nu ma gandesc la tine mereu. Dar ma gandesc la tine in momentele alea cand vreau sa-ti povestesc despre tot.
Mai presus de toate vreau sa ma minti din nou - sa-mi spui ca a fost frumos cat a fost, ca " am fost ceva mai mult" si ca "inca mai sunt". M-ar ajuta daca mi-ai spune ca nu e vina mea, ca pur si simplu asa s-a intamplat si ca nu e nimic ce as fi putut face pentru ca lucrurile sa decurga diferit.

A fost o minciuna draguta.