Lasa sa fie diferit de data asta.

Daca il vezi intr-o zi pe strada, spune-i toate lucrurile pe care eu nu am curaj sa i le spun.

Spune-i ca e unul din cei mai frumosi oameni pe care am avut norocul sa-i intalnesc.
Spune-i ca imi face sufletul fericit si zilele luminoase.
Spune-i ca scriu despre el si pentru el.
Spune-i ca uneori plang si cred ca nu-l merit.

Multumeste-i ca-mi arata mereu cum e sa nu fii egoist.
Multumeste-i ca are grija de mine.
Multumeste-i ca ma tine de mana.

Si mai roaga-l sa ma ierte ca uneori ma supar si tip la el.
As vrea intr-o zi sa se vada prin ochii mei. Atunci ar sti ca are cel mai frumos suflet.

old ones

Uneori vreau sa-i vorbesc, doar pentru a ma convinge ca inca am aceeasi putere asupra lui.
Uneori vreau sa-i vorbesc, doar pentru satisfactia de a sti ca ma iubeste.
Uneori vreau sa-i vorbesc, doar pentru ca ma simt singura si plictisita.
Candva ii vorbeam, pentru oricare din motivele astea sau pentru unele inventate pe moment. Si ma speria gandul ca poate imi face placere sa ii vorbesc, ca poate imi face placere sa imi vorbeasca si el la randul lui. Altfel de ce l-as fi cautat? Altfel de ce as fi pierdut nopti intregi vorbind despre tot ce imi trecea prin cap?
Dar e o parte in mine care se ingrozeste la ideea ca el exista, atat de mult il detesta.
Cred ca e doar egoism si de-aia vreau sa-i vorbesc. Pentru ca atunci cand ma simt ca dracu, e singurul care-mi spune, fara sa ceara nimic in schimb, ca sunt cea mai frumoasa pentru el.

Mi-a spus: "Nu team auzit niciodata sa-mi vorbesti asa de un tip, adica.. clar il placi"
Il plac pentru ca e diferit, in sensul ala pe care nu il pot descrie. 

Sa nu las esecul sa ma defineasca inseamna sa las teama sa ma definesca? Sau teama in sine e esecul sub o alta forma?

"There is only one thing that makes a dream impossible to achieve: the fear of failure."
 - Paulo Coelho, The Alchemist

"-Have I ever told you I love you?

-No.

-I do.

-Still?

-Always!"

E mai greu sa fii cel care pleaca sau cel care e lasat in urma? (duc dezbateri in capul meu pe tema asta)

Cel care pleaca are, la un moment dat, de ales. Iar cand gaseste puterea de a pleca, o face. Dar celui lasat in urma, nu i se da de ales... E simplu dupa ce inveti sa nu mai simti.

Asta ai inteles tu, din tot ce am vorbit? 
Sunt dezamagita.

"De-a lungul timpului, motivele oamenilor au inceput sa ma interseze mai putin decat actiunile lor, decat existenta. Caci, pana la urma, stelele nu au nicio ratiune, chiar si mortile lor sunt pure, in slujba existentei.
Maddy Wirtz era o fata desteapta de pe Fairfax Avenue, dar gresise crezand ca stelele sunt vesnice, spunandu-si ca stelele sunt acolo pe cer, indiferent de felul in care se schimba lucrurile pe pamant, si curand avea sa afle ca stelele nu sunt vesnice, ca nici macar nu sunt acolo, asta era cel mai ironic lucru dintre toate. Lumina paradisiaca pe care o admiri este o lumina antica, te uiti la trecutul tau distant, insondabil, la stele de mult apuse.
Chiar si propriul nostru soare, steaua noastra domestica, e cu opt minute in trecut. Timp uitat in trecut, asa se numeste. E mai bine sa nu te gandesti la astfel de smecherii ale luminii si ale timpului, la astfel de paradoxuri. Vreau sa spun, sa nu te gandesti la ele cu emotie, cu nici un pic de emotie."